Click pentru download comunicat

Povestea lui Robi - un copil special, adoptat de asistentul maternal profesionist care l-a crescut încă de la naștere

În aceste zile dedicate copiilor, cele mai gingașe, iubitoare și sincere ființe, care ne schimbă total viața atunci când intră în sufletele și în viețile noastre, ne îndreptăm atenția și către părinții care nu pot avea proprii lor micuți, dar au atâta iubire de oferit, încât reușesc să îi iubească necondiționat pe copiii din sistemul de protecție, copii care devin ai lor. În data de 2 iunie, este momentul perfect pentru a le mulțumi și pentru a-i felicita pentru modul în care au ales să își întregească familia!

În evidența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița sunt 157 de copii pentru care Tribunalul Dâmbovița a admis deschiderea procedurii de adopție. Valabilitatea acestor deschideri este până la împlinirea vârstei de 18 ani a copiilor. Alte 27 de dosare prin care se solicită deschiderea procedurii de adopție sunt pe rolul instanței de judecată.

De la începutul pandemiei, 41 de copii și-au găsit o familie permanentă prin adopție.

În prezent, 10 copii se află în proces de potrivire practică cu familii/persoane adoptatoare, atât în Dâmbovița, cât și în afara județului.

7 familii/persoane sunt în perioada de evaluare pentru obținerea atestatului de adoptator, iar alte 72 familii/persoane au atestatele valabile. Existența profilului public (secțiune specială în Registrul Național pentru Adopții) dă posibilitatea celor interesați să adopte, care dețin atestat, să inițieze demersurile pentru adopția unui copil, indiferent de caracteristicile micuțului pentru care a fost atestată familia/persoana. Astfel, în ultimul an, 10 copii cu vârste cuprinse între 7 și 11 ani, clasificați în profilul public, și-au găsit un cămin în care au fost primiți cu afecțiune, dăruire și entuziasm de către familiile adoptatoare.

Trecând peste statistici, vă prezentăm o altă familie fericită, întregită prin adopție. Robi este un copil special care a avut norocul să întâlnească o femeie deosebită, caracterizată doar prin bunătate, răbdare și iubire necondiționată față de copilași. Robi a fost abandonat încă de la naștere, iar la 17 zile a ajuns în brațele doamnei Daniela, asistent maternal profesionist: ”Bebeluș nou-născut, l-am luat direct din maternitate. Am fost surprinsă, am găsit un copil blond, extrem de mic, foarte firav. Am simțit compasiune, milă și un fel de durere pentru că era foarte mic. Avea 2 kg și jumătate, pielea parcă îi era transparentă, capul foarte mic. Nici nu mânca... A fost foarte greu la început.”. Până la 3 luni, Robi părea un copil normal, însă, medicii i-au pus un diagnostic crunt: sindrom bipiramidal - paralizie la lobii frontali ai creierului. Specialiștii nu i-au dat nicio șansă, spunând că ”acest copil abia dacă va putea face primii pași la vârsta de 7 ani și că va fi o legumă”. Doamna Daniela nu s-a lăsat și a refuzat să creadă că micuțul nu are nicio șansă. Ba chiar și fiul său cel mic și-a dat toate economiile pentru ca Robi să meargă la medic. A mers cu el la recuperare continuă până la 3 ani, la Gura Ocniței: ”Mă duceam 3 săptămâni, zi de zi, acolo și 3 săptămâni aveam pauză acasă. Continuăm recuperarea și acum.”. Robi a fost un luptător încă din primele zile de viață. Recuperarea a dat roade, iar băiatul a mers singur de la 1 an și 3 luni.

Când Robi avea puțin peste 2 ani, o familie a dorit să îl adopte, însă impactul diagnosticului a fost mai puternic decât dorința de a lua copilul, iar cei doi părinți s-au răzgândit. Pentru că băiatul se obișnuise cu ei, când a auzit că nu mai vin în vizită, copilul a plâns atât de mult încât doamna Daniela și soțul său au decis să îl adopte ei. Îl iubeau prea mult și nu puteau suporta ca cel mic să mai aibă parte de dezamăgiri precum cea trăită: ”Nu m-am gândit să îl adopt înainte... Dacă aș fi avut acest gând, aș fi adoptat o fetiță, dar Dumnezeu a vrut așa.”.

Acum are 5 ani și jumătate și comunică foarte bine, se joacă și se comportă aproape normal. ”Este o minune de la Dumnezeu!”, spune mândră și cu ochii în lacrimi doamna Daniela. ”El a trebuit să învețe să facă tot. Nu a făcut nimic în mod natural, nu a stat în funduleț, nu își controla mișcările în mod natural... Am învățat totul împreună.”.

”Robică pentru mine este pe aceeași treaptă cu băieții mei naturali. Îl iubesc din tot sufletul! Pentru mine este un băiat deștept, iubitor și foarte luptător. Este băiatul lui tati mai mic!” ne-a transmis domnul Gheorghe, soțul doamnei Daniela.

Cei doi părinți au doi băieți de 29 și 23 de ani. De mici, copiii lor au avut și alți ”frățiori” în jur, copii crescuți de mama lor, ca asistent maternal profesionist. Prin brațele doamnei Daniela au trecut nenumărați copilași și i-a iubit pe toți la fel de mult. Soțul a susținut-o mereu, iar familia lor a fost permanent deschisă pentru micuții mai puțin norocoși, cărora le-au oferit grija și iubirea de care aveau nevoie. ”Iubesc copiii foarte, foarte mult și am considerat că sunt capabilă să am grijă de ei pentru că am răbdarea necesară și am multă iubire de oferit.”.

Astfel că a rămas asistent maternal profesionist și a mai primit un bebeluș în plasament, pe Ștefănuț. A ajuns în familia doamnei Daniela de la 2 luni de viață și are o problemă de sănătate similară cu cea a lui Robert. Ștefănuț are acum 2 ani și este extrem de energic. Se joacă cu Robi și au nevoie de la fel de multă atenție și grijă. Doamna Daniela este o eroină, cu un suflet imens, în care încap toți copilașii pe care îi ajută: ”Sunt așa, parte din mine!”.

Robi este un copil norocos, care s-a agățat cu toate puterile de viață. Părinții și frații mai mari îl susțin necondiționat: ”Îi place să lucreze cu șurubelnițele, să demonteze aparate... Știu că nu se poate recupera în totalitate, dar poate că va fi un meșter bun. Poate că va reuși să termine și o facultate, eu cred că este un copil foarte isteț. Robi este iubitor, este lipicios, prietenos, el este totul pentru mine acum!”.

Robi spune că pe tati îl iubește cel mai mult, pentru că îi simte lipsa cel mai mult când este plecat la muncă: ”Tati este iubitor și puternic. Mami este frumoasă și bună!”. Micuțul este fericit acum, într-o familie completă, iubitoare, în care nu îi lipsește nimic. De asemenea, familia doamnei Daniela este acum completă, fericită și extrem de mândră de toți băieții! Sunt un exemplu perfect de împlinire, dar și de ambiție. Nu s-au lăsat și au avut încredere că Robi poate deveni un copil cât mai normal! Îi sfătuiesc pe toți cei care iubesc copiii să își deschidă sufletul către cei din sistemul de protecție, pentru că sunt cu adevărat deosebiți!

Acum este și mai simplă procedura de adopție! În data de 26 martie 2021, Legea Adopției s-a modificat și prin noile prevederi este încurajată adopția copiilor mai mari de 3 ani, prin acordarea unui sprijin financiar familiilor adoptatoare. Cuantumul indemnizației concediului de acomodare este, în prezent, de 85% din salariul persoanei care adoptă, renunțându-se la indemnizația fixă care a fost acordată până în acest an. De asemenea, s-a eliminat acordul rudelor până la gradul IV pentru adopție, reducându-se astfel perioada în care un copil devine adoptabil, iar atestatul de adoptator are acum valabilitate timp de 5 ani.

Deschideți-vă brațele către ei, iar ei își vor deschide inima pentru dumneavoastră! Noi vă vom îndruma și vă vom sprijini să găsiți copilul sufletului dumneavoastră!

La mulți ani fericiți, tuturor familiilor împlinite prin adopție!

Click pentru download comunicat

În fiecare an, în data de 1 iunie, cu toții ne amintim de cea mai frumoasă perioadă a vieții: copilăria! Pentru o zi cu toții suntem din nou copii, uităm de griji și ne lăsăm purtați de zâmbetele prichindeilor pe care îi avem în jur, deoarece oriunde sunt copii este veselie! Noi spunem că oriunde sunt copii este sărbătoare și suntem norocoși să avem micuți atât de speciali în jurul nostru!

Ziua Copilului a fost sărbătorită în avans în cadrul centrelor rezidențiale aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. La Complexul de Servicii Sociale Găești, micuții cu dizabilități au sărbătorit prin poezii, cântece și dansuri, pe care le-au pregătit, așa cum au putut ei mai bine, pentru oaspeți! Au primit vizita vicepreședintelui Consiliului Județean Dâmbovița, doamna Luciana Cristea, și a conducerii instituției noastre. Oaspeții, împreună cu personalul care îi îngrijește zilnic pe beneficiari, s-au bucurat de fiecare moment alături de micuți. Copiii au primit daruri constând în jucării și dulciuri, meniuri Happy Meal, din partea angajaților MC Donald's Târgoviște, și un tort special pentru ei! Minnie și Mickey Mouse au întreținut atmosfera de sărbătoare! Micuții s-au bucurat enorm și i-au răsplătit pe cei din jur cu zâmbete și îmbrățișări!

Și la Centrul de recuperare, socializare, consiliere a copilului cu dizabilități, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște ”Casa Soarelui”, sărbătoarea ține mai multe zile. Prichindeii, însoțiți de persoanele de referință și de personalul de specialitate, au desfășurat activități de joc și mișcare pe diverse melodii îndrăgite de copii, jocuri interactive de grup, realizarea unor planșe prin diverse tehnici de lucru, desene pe asfalt și alte activități dedicate micuților cu dizabilități, menite să le dezvolte, prin joacă, abilitățile necesare pentru a deveni independenți.

Toată săptămâna, beneficiarii noștri vor avea parte de activități speciale cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului.

La mulți ani cu zâmbete, dragii noștri! Să ne bucurați în fiecare moment cu inocența voastră! Noi vă vom fi alături necondiționat și vom încerca să vă surprindem mereu și să vă umplem golurile din suflet cu iubire și grijă!

Click pentru download comunicat

Are 14 ani, este în clasa a VIII-a și are speranțe mari pentru viitor. Din anul 2018 se află în cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Este mulțumită aici, spune că este liniștită și are tot ce îi trebuie.

Alexandra a fost crescută de un asistent maternal profesionist, care, din păcate, a pierdut lupta cu o boală incurabilă. Acum locuiește în modulul de tip familial împreună cu sora ei mai mare, dar sunt două caractere total diferite. Alexandra este extrem de tăcută, cuminte, responsabilă și ”fuge” mereu la bucătărie unde ajută la pregătirea felurilor de mâncare. Cel mai bine se simte în bucătărie și își dorește să urmeze cursurile liceale în acest domeniu. Visează chiar la o carieră în acest domeniu. Spune, optimistă și cu zâmbetul pe buze, că va lucra într-un restaurant până va strânge suficienți bani pentru propriul restaurant.

Când începe să vorbească despre visurile ei, timiditatea parcă-i dispare. Apare zâmbetul cald al Alexandrei, care o definește. Este o adolescentă retrasă, care devine ”invizibilă” în cadrul grupului. Nu îi place să iasă în evidență și vorbește doar dacă este întrebată. Răspunde întotdeauna frumos și mereu cu zâmbetul pe buze.

Este o tânără specială, cu un suflet tare bun! Elevă la Școala Specială din Târgoviște, nici nu se gândește să renunțe la educație, pentru că vrea un viitor mai bun, în care să ducă o viață normală și să își întemeieze propria ei familie: ”Cum trebuie să fie o familie? Simplu, formată din tată, copil și mamă!”.

Zâmbetul se ascunde când vorbește despre momentul în care va ieși din sistemul de protecție: ”Îmi este teamă... Nu știu unde o să mă duc.”. Acum este copil, nu se simte pregătită pentru a-și lua viața în propriile-i mâini, însă, noi suntem convinși că va prinde din ce în ce mai multă încredere în ea. O vom îndruma în acest sens și o vom susține necondiționat! Este una dintre beneficiarii cu care reprezentanții complexului se mândresc pentru comportamentul său adecvat în orice situație. 

Alexandra este caracterizată de personalul de îngrijire ca fiind ”o fată cuminte, sensibilă și responsabilă”. Tot timpul se oferă să ajute și îi este alături oricui are nevoie. Este recunoscătoare pentru tot ce a primit și vrea ca în viitor să ajute la rândul ei pe cei mai puțin norocoși: ”Vreau să ajut copiii orfani, să îi îndrum spre centrele în care pot fi ajutați. Vreau să îi învăț să se descurce singuri, pentru că eu știu cât de greu este...”.

Sperăm că Alexandra va avea parte de momente speciale, așa cum este ea! Bunătatea și responsabilitatea pe care le arată zilnic îi vor fi răsplătite pe deplin. Cât este în grija noastră nu îi va lipsi nimic și o vom îndruma să devină un adult care se poate descurca în orice situație!

Click pentru download comunicat

Noi sărbătorim familia în fiecare zi, nu doar în data de 15 mai. De aceea am ales să vă povestim o situație mai mult decât fericită, o poveste de iubire necondiționată, care este departe de a fi finalizată!

Doamna Florina și domnul Mihai au avut o căsnicie fericită încă din prima zi. Au trăit momente frumoase împreună, au muncit împreună, au construit împreună, însă nu au putut avea proprii lor copii. Nu au renunțat la ideea de a avea o familie completă nici după ce bărbatul a ajuns într-un scaun cu rotile, la doar 29 de ani, din cauza unei meningite nedescoperită de medicii spanioli și netratată corespunzător. Cei doi soți se aflau în Spania la acel moment, unde munceau. Doamna Florina i-a rămas alături și a devenit cel mai important sprijin. În ciuda problemei de sănătate, domnul Mihai este un luptător, un om extrem de puternic, vesel, plin de optimism și ”cel mai bun din lume”, așa cum spune întreaga familie.

După nenumărate discuții, cei doi soți au decis să adopte un copil. Au venit din Spania, au obținut atestatul și au așteptat nerăbdători momentul în care îl vor întâlni pe prichindelul de 2-4 ani, pe care sperau să îl primească în familia lor. Domnul Mihai se temea că nu vor putea deveni părinți adoptivi din cauza problemei de sănătate, însă, când a aflat că se poate, s-a bucurat enorm. ”Chiar ziceam că trece așa greu timpul până finalizăm procedura de adopție... Eu credeam că mergem, ne alegem și gata!”. Motivul întoarcerii definitive în țară a fost adopția, împlinirea familiei, deși cei doi au o locuință și în Spania. La un moment dat, au fost sunați de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Domnul Mihai nu credea că au fost sunați pentru adopție, ci se gândea să le ofere copiilor din sistem câteva cadouri, pentru că se apropiau sărbătorile de iarnă. Cei doi soți au rămas fără cuvinte când au auzit că pot veni la sediul instituției pentru a vedea copiii eligibili pentru adopție. Aici le-au fost prezentați doi frați, Denisa (9 ani) și Alex (8 ani), doi copii frumoși, curioși și temători. ”Aoleu! 2? De 8 și 9 ani? Trebuie să vorbesc cu soțul...”. O simplă discuție a fost de ajuns, iar planurile celor doi soți s-au schimbat pe loc și deși se temeau să adopte doi copii, nu unul, și mai mari decât sperau ei inițial, au acceptat pe loc adopția!

Au mers la asistentul maternal profesionist în grija căruia aflau micuții. Drumul a fost extrem de anevoios, cu zăpadă mare, gheață peste tot, dar viitorii părinți erau mai hotărâți ca niciodată să ajungă la copii. Au mers cu cadouri și au găsit două chipuri blânde, cu privirile inocente și curioase: ”Alex era foarte rece, nu a vrut să vină la noi. Deși el ne-a așteptat mai nerăbdător nu s-a arătat interesat să ne cunoască, deși era mai curios. Denisa era mai blândă, ea a venit către noi.” (doamna Florina).

”Am zis din start că da, fără niciun dubiu! Am zis că acești copii trebuie ajutați și știam că noi trebuie să le fim alături. Ei pe noi ne căutau, noi pe ei îi căutam, de fapt, fără să știm. Ne-am căutat unii pe alții și ne-am găsit!” (domnul Mihai).

Au început întâlnirile și vizitele copiilor la domiciliul celor doi soți: ”Soțul, după ce i-a văzut, parcă avea luna de pe cer. Eu eram mai speriată și spuneam tot timpul că dacă ei nu vor să vină la noi nu îi vom obliga. Îl vedeam pe Alex că era mai reținut...”.

Copiii erau speriați de cuvântul ”adopție”, pe care nu îl înțelegeau. Erau mici, atașați de asistentul maternal profesionist și nu știau ce îi așteaptă. ”Când i-am văzut nu mi s-a părut că o să merg din prima la ei. În prima zi am plâns, voiam înapoi unde am crescut, dar cu timpul, i-am cunoscut pe mami și pe tati și am hotărât să rămân aici!”, povestește Alex serios, dar al cărui zâmbet ascuns se zărește în colțul gurii. ”Când l-am văzut pe tati am zis că nu vreau să am un tată așa, în cărucior, pentru că mă gândeam că ceilalți copii nu vor fi apropiați de mine, că vor fi mai răutăcioși. Dar apoi, când am văzut că este un om foarte bun, nu am mai gândit așa.”, spune Denisa cu lacrimi în ochi, lacrimi care îi năpădesc și pe părinți.

Acum sunt o familie completă, unită, învăluită în iubire! Copiii sunt foarte atașați de părinți, li se fac toate poftele, au tot ce le trebuie și au devenit sprijin pentru tati, de care au foarte mare grijă. Se întrec în a-și exprima sentimentele de iubire față cei cei doi oameni cu suflet mare care le-au oferit un cămin, o familie, spunând împreună că ”mami și tati reprezintă totul pentru noi, inima și sufletul!”.

”Nu îi dăm pe copiii din toată lumea!”, spun părinții mândri de cei doi copii. Deși nu sunt copiii biologici, cei doi frați, acum de 10 și 11 ani, reprezintă tot universul doamnei Florina și al domnului Mihai: ”Ne-au schimbat viața complet, ne-au umplut casa și inimile de bucurie! Suntem mai răbdători, mai grijulii, totul este altfel, mai bun, mai frumos! Sunt copiii ideali, pe care orice părinte și-i dorește. Alex este darnic, sufletist, foarte sincer, cel mai frumos băiat! Denisa este sensibilă, blândă, harnică, iubitoare și cea mai frumoasă fată!”.

Alex și Denisa tresar imediat ce unul dintre părinți are orice problemă minoră de sănătate. Și-i doresc sănătoși și bucuroși alături de ei și abia așteaptă prima vacanță împreună în Spania.

Copiii au planuri mari pentru viitor, iar acum sunt liniștiți alături de părinții care îi vor sprijini necondiționat. Fetița își dorește să fie asistent medical, pentru a ajuta cât mai mulți oameni și pentru a avea mereu grijă de tati. Are și o voce extraordinară și chiar face canto. Interpretează cântece populare și poartă cu mândrie costumul tradițional românesc. Abilități artistice are și băiatul, care a învățat să cânte la orgă, dar își dorește să devină polițist, pentru că spune că vrea să rămână cinstit mereu.

Cei patru reprezintă cel mai bun exemplu că familia se poate forma și prin adopție! Copiii sunt foarte norocoși că au găsit așa părinți, părinții sunt foarte norocoși că au fost binecuvântați cu așa copii deosebiți. Micuții chiar le seamănă părinților adoptivi și suntem convinși că se vor transforma în adulți la fel de buni și responsabili ca părinții lor! Împreună sunt o familie împlinită!

Alex și Denisa îi încurajează pe toți copiii cu măsură de protecție să fie încrezători în cei care îi doresc alături de ei, pentru că viața li se poate schimba complet!

Domnul Mihai și doamna Florina îi sfătuiesc pe toți cei care nu reușesc să aibă proprii copii să își deschidă sufletul către micuții mai puțin norocoși, care le pot împlini familia!

Click pentru download comunicat

Mama și tata sunt cele mai dragi cuvinte, pe care le auzim în jur încă din prima zi de viață. Mama și tata reprezintă baza familiei, sunt întruchiparea afecțiunii, a responsabilității, a protecției, a tot ce înseamnă acasă.

Pentru unii dintre copii, mama și tata nu sunt neapărat părinții biologici care, fie nu mai sunt în viață, fie nu au dorit să își asume responsabilitatea pentru ei. Părinții sunt cei care le oferă iubirea și atenția de care micuții au nevoie și sunt întruchipați de părinții adoptivi sau de asistenții maternali profesioniști.

În data de 15 mai, anual, le mulțumim tuturor mamelor și taților, indiferent că sunt cei naturali sau cei adoptivi, pentru familiile întemeiate! Ziua Internațională a Familiei este momentul propice să constientizăm importanța familiei în viața fiecăruia dintre noi, în tot ceea ce înseamnă creștere, educație, dezvoltare personală, dar și cele mai sincere sentimente.

Un exemplu concret de familie împlinită vine din localitatea Izvoarele. Personajul principal este Florinel, așa cum îl alintă toată lumea, un tânăr de 18 ani, un copil abandonat la naștere, care cucerește pe oricine încă de la prima vedere. Ochii mari, albaștri și luminoși, precum și zâmbetul larg, molipsitor prin inocența sa, i-au cucerit și pe doamna Aurelia, asistent maternal profesionist, și pe soțul său, domnul Eugen, în urmă cu 9 ani, când băiatul a ajuns în familia lor.

”A fost greu la început. Eram atașat de familia la care am fost înainte... Dar acum este foarte bine. Ei reprezintă totul pentru mine, suntem ca o familie normală! Îi consider părinții mei! Mă iubesc, au grijă de mine, îmi oferă tot ce am nevoie, nu îmi lipsește nimic.”. Florinel povestește că i-a fost greu la început, dar acum nu își vede viața altfel. Se consideră extrem de norocos că este copilul familiei formată din ”Auraș” și ”John”, așa cum îi alintă cu drag. Când vorbește despre ei folosește cuvintele ”mama” și ”tata”. De când a ajuns în casa lor, Florinel a devenit copilul familiei și așa va rămâne și când iese din sistemul de protecție. Îi răsplătește pentru generozitatea și iubirea lor tot prin iubire și prin sprijin la treburile gospodărești: ”Nu există ceva mai de preț decât familia mea!”. 

”Florinel este un copil deosebit, milos, foarte bun, nu se supără niciodată... Ne ajută la treabă mereu. După ce termină școala, chiar am vorbit cu el să rămână alături de noi, măcar până își face un rost. Noi îl vom sprijini necondiționat!”, povestește, plină de mândrie, doamna Aurelia. 

”Florinel este băiatul pe care nu îl am acasă. Toți sunt copiii mei. Îi iubesc la fel de mult. Și ei se iubesc, se țin de frați!”, spune emoționat domnul Eugen.

Familia Savu are un băiat, care este plecat în străinătate, însă doamna Aurelia și domnul Eugen spun că, de fapt au 3 băieți, pe Florin, fiul biologic, pe Florinel și pe Sorinel, copiii pe care îi au în plasament, cel din urmă fiind acum la seminarul teologic. Toți 3 vor fi parte din familie și pe viitor. Cei doi soți își măresc locuința în această perioadă, pentru ca fiecare dintre cei 3 băieți să aibă partea lui de casă. ”De când am luat copiii m-am gândit oare ce s-ar fi întâmplat cu băiatul nostru dacă nu eram noi. Tocmai de aceea încercăm să le oferim tot ce putem, ce este mai bun.”, spune asistentul maternal profesionist.

Florinel este elev la Liceul Tehnologic Voinești, este un adolescent muncitor și responsabil, care își dorește un viitor strălucit. Se gândește ca după liceu să urmeze cursurile Școlii de Meserii Concordia, dedicate tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, în domeniul bucătăriei sau al ospătăriei: ”Îmi doresc să ajung sus, cât de sus posibil. Să am o carieră de succes, să câștig bani, să fiu respectat, să pot să-mi ajut părinții.”. Florinel are însă și o temere: ”...să nu rămân singur... E grea singurătatea.”, temere desființată imediat de cei doi părinți, care îl asigură că va rămâne alături de ei oricât va dori.

Împreună reprezintă imaginea bine definită a unei familii împlinite. Sunt oameni calzi, primitori, zâmbăreți și buni, iar copiii lor le urmează exemplul. De asemenea, situația lui Florinel reprezintă dovada clară că familia se poate întemeia și pe parcurs și că nu toți copiii se nasc în familia potrivită. Ei au norocul să o aleagă sau să fie aleși de oameni buni! Cazul lui Florinel este doar unul dintre nenumăratele situații fericite, gestionate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, în care copiii cu măsură de protecție devin parte a familiilor iubitoare.