Click pentru download comunicat

Au fost şi victime şi salvatori! Tinerii din sistemul de protecţie au participat la o lecţie aplicată şi au învăţat să acorde primul ajutor celor din jur, care ar putea avea nevoie. Au învăţat cum trebuie să reacţioneze atunci când unei alte persoane i se face rău și este conștientă sau inconștientă, cum să oprească sângerarea plăgilor, cum să bandajeze o rană sau un membru fracturat.

Toate aceste informații importante le-au aflat de la voluntarii Crucii Roșii - filiala Dâmbovița, Anne-Marie și Beatrice, care le-au explicat cu răbdare fiecare pas pe care trebuie să îl urmeze și le-au făcut demonstrații atât pe manechin, cât și pe ”victime” dintre copiii care s-au oferit voluntari. La rândul lor, adolescenții au exersat cele învățate și s-au declarat pregătiți să intervină în caz de nevoie. Ba chiar și-au exprimat dorința să devină voluntari la Crucea Roșie.

La activitatea găzduită de Complexul de Servicii Sociale Târgoviște Casa Soarelui au participat beneficiarii din cadrul complexului, dar și beneficiarii Complexului de Servicii Sociale Târgoviște Floare de Colț, aflate în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița. Adolescenții au fost foarte receptivi la informațiile noi, au interacționat foarte bine cu voluntarii Crucii Roșii, au pus întrebări și au povestit situații pe care le-au trăit până acum referitoare la mici accidentări sau stări de rău.

Considerăm că astfel de activități aplicate sunt extrem de necesare tinerilor din sistemul de protecție. Interacționând cu specialiști din diverse domenii prind o mai mare încredere în propria persoană și sunt încurajați să învețe să facă lucruri noi. Mai mult decât atât, fiecare moment de învățare poate fi un pas în plus spre dobândirea independenței. Sperăm ca micuții noștri să devină salvatori pe viitor, iar această lecție să le fie de folos.

Click pentru download comunicat

Dornici să îşi găsească un loc de muncă, adolescenţii din sistemul de protecţie socială au făcut un pas înainte pe drumul spre dobândirea independenţei! Atât beneficiarii cu şi fără dizabilităţi din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgovişte Floare de Colţ, cât şi cei de la Complexul de Servicii Sociale Târgovişte Casa Soarelui, dar şi mamele găzduite într-un centru maternal din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, au mers la Bursa Locurilor de Muncă, organizată la Târgovişte.

Au aflat care sunt locurile de muncă disponibile, la care se încadrează conform vârstei şi studiilor, şi-au înfrânt timiditatea şi au discutat cu diverşi angajatori, au pus întrebări şi au primit oferte de muncă. Pentru câţiva dintre beneficiari discuţiile au fost fructuoase, iar în zilele următoare se vor prezenta în faţa antreprenorilor care au hotărât să le acorde o şansă.

Tinerii au fost însoţiţi de reprezentanţii centrelor, precum şi de doamna Director General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, Ionela Sandu, care le-au facilitat discuţiile cu angajatorii. "Avem mare încredere în tinerii noştri, îi sprijinim şi îi îndrumăm cât de mult putem. Ne dorim să îi transformăm din adolescenţii energici, veseli şi isteţi în persoane adulte responsabile şi muncitoare!" (Ionela Sandu).

Click pentru download comunicat

"Singurătatea mă apasă! Eram în floarea vieţii când a dat trenul peste mine..."

Viaţa ne rezervă multe surprize, unele plăcute, altele sunt adevărate tragedii! O clipă de neatenţie poate transforma întreaga existenţă într-un coşmar. Povestea beneficiarului nostru este un exemplu care ne pune pe gânduri şi care ne face să preţuim mai mult ceea ce avem, fiecare clipă alături de cei dragi, fiecare plimbare, fiecare pas!

Domnul Costel are 51 de ani, iar meseria sa de bază este cea de cizmar, meserie pe care a practicat-o aproximativ 12 ani. "Am fost cizmar de categoria I! Am învăţat meserie de la tata, a avut cizmăria în casă. Făcea sandale, papuci închişi, ghetuţe, cizmuliţe... Îmi dădea mereu să trag la calapod şi uşor, uşor am învăţat să fac tot.". Vorbeşte cu mândrie despre perioada în care făcea încălţăminte de calitate, pe care clienţii o purtau ani de zile. Spune că după revoluţie meseria de cizmar nu a mai mers, pentru că a apărut încălţăminte de toate felurile în comerţ. Apoi şi-a câştigat existenţa lucrând cu calul şi căruţa: "Am cărat de toate, tot ce era la depozitul de materiale de construcţie." Nu a fost angajat niciodată, deşi are calificare de lăcătuş mecanic.

De 14 ani îşi duce veacul în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Pucioasa, din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, de când a fost ţintuit într-un scaun cu rotile, în urma unui accident de tren, petrecut la Găeşti. Avea doar 37 de ani şi voia să meargă la un prieten, cu trenul, dar nu a mai ajuns la destinaţie, ci la spital. De atunci nu s-a mai ridicat niciodată pe propriile picioare. Era divorţat de ani de zile şi nu îşi refăcuse viaţa. Astfel că a ajuns în centrul de la Pucioasa, unde este printre cei mai tineri beneficiari ai centrului şi este îngrijit conform nevoilor sale: "Nu îmi lipseşte nimic aici, dar singurătatea mă apasă. Dacă nu dădea trenul peste mine m-aş fi recăsătorit, aş mai fi făcut copii...". Are o singură fiică de 27 de ani, cu care nu a mai ţinut legătura de ani de zile. A aflat doar că s-a căsătorit. "Am o fată foarte frumoasă, o poză de fetiţă. Îmi e dor de ea! Poate ne vom mai întâlni vreodată...". Domnul Costel mai are o soră, care îl vizitează împreună cu mama, doar de sărbători: "E bolnavă şi sora, are o grămadă de probleme şi ea...".

Încă de la prima vedere se poate observa că domnul Costel este foarte credincios. Poartă o cruce la gât permanent şi Îl menţionează pe Dumnezeu în orice discuţie: "Sunt un om cu credinţă în Dumnezeu. Am Biblia cu mine, am cărţi de rugăciuni pe care le citesc mereu. Mă rog în fiecare zi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt aşa, că am condiţii bune aici, pe care nu le aveam acasă... Mi-a lăsat braţele bune şi mă pot descurca aşa...".

Şi-a acceptat soarta. Are regrete din trecut, dar nu vorbeşte despre ele. Este trist că nu îşi poate trăi tinereţea în mod normal şi că a pierdut poate cei mai frumoşi ani din viaţă în scaunul cu rotile. În ciuda acestei probleme apăsătoare, se bucură de viaţă în fiecare zi şi îşi doreşte o existenţă cât mai lungă: "Îmi doresc multă sănătate, atât! Şi le doresc tuturor multă sănătate şi celor de la centru şi tuturor oamenilor!". Când vorbeşte despre dorinţe nu mai pomeneşte de fiica sa, dar oricât ar vrea să ascundă dorul de aceasta nu poate. I se citeşte pe chip tristeţea. Speră să îl caute când va considera ea că este momentul.

Domnul Costel are şi un talent ascuns, despre care nu ne-a vorbit niciodată, dar cu care ne-a surprins în cadrul unui eveniment din centru. Când acordeonistul Marian Mateescu a mers la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Pucioasa, pentru a-i face o surpriză unui alt beneficiar, domnul Costel l-a acompaniat cu vocea, cântând mai multe melodii cunoscute, din folclorul românesc. Astfel că, cizmarul nostru este şi cântăreţ şi i-a bucurat cu vocea sa pe toţi cei din jur.

Noi îl apreciem pentru energia şi optimismul pe care le are, în ciuda problemei locomotorii. Este un om bun, care a învăţat din propriile greşeli! Este prietenos cu beneficiarii şi cu salariaţii şi se bucură să cunoască oameni noi. Ne dorim să rămână sănătos şi să ne bucurăm de poveştile sale şi de vocea plăcută cât mai mult timp!

Click pentru download comunicat

Sunt cu mingea la picior de dimineaţa până seara şi visează să ajungă fotbalişti de succes, la echipe mari! Modelele lor sunt Lionel Messi, Kylian Mbappe şi Cristiano Ronaldo. Cam aşa începe povestea fraţilor Darius, Ştefan şi Alex, de 15, 13, respectiv 12 ani. Orice discuţie purtată cu aceştia duce către fotbal, marea lor pasiune, despre care vorbesc mereu cu entuziasm şi cu zâmbetul pe buze.

De ceva timp sunt găzduiţi în Centrul de primire în regim de urgenţă, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgovişte Casa Soarelui, aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa. Au fost la asistent maternal profesionist şi s-a încercat reintegrarea lor în familia naturală, însă rudele de sânge nu reuşesc să menţină condiţiile bune în care ar trebui să crească cei 3 copii. 

Darius este cel mai mare dintre fraţi, cel mai serios şi responsabil. Este caracterizat de către fraţii săi ca fiind "cel mai bun". Îi ajută pe cei mai mici decât el la orice au nevoie, îi îndrumă şi are grijă de ei. Este un adolescent cu privirea blândă şi vorbeşte puţin, de multe ori doar dacă este întrebat. La rândul său, îi vede pe fraţii săi ca fiind "cea mai pură formă de iubire": "Ei sunt viaţa mea!". Joacă fotbal de mic, cel mai des pe post de mijlocaş: "Când joc fotbal mă simt calm, relaxat, uit de toate problemele... cu familia, neajunsurile... uit de tot!". A jucat doar la echipele şcolilor în care a învăţat, dar îşi doreşte o carieră de fotbalist: "Vreau să ajung la o echipă mare de fotbal, ca Messi, care mereu încearcă să fie cel mai bun!".

Ştefan este cel mai rebel dintre fraţi, cel mai vorbăreţ, dar şi cel mai dur. Darius şi Alex spun despre el că este cel mai puternic. Devine tăcut atunci când trebuie să îşi exprime sentimentele faţă de fraţii săi, preferând să îşi ascundă latura sensibilă: "Păi sunt şi ei tot nişte copii... Nu ştiu ce să spun, sunt fraţii mei, sunt cei mai importanţi...sprijin, refugiu...". Pe terenul de fotbal locul său este în poartă: "Nu trece nicio minge de mine! Pe terenul de fotbal mă simt puternic, mă simt cel mai bine!". Ştefan este şi cel mai harnic dintre cei 3 fraţi. Spune că i-ar plăcea să fie tractorist, să lucreze pământul, iar pe viitor ştie sigur că va munci, dar va juca şi fotbal.

Alex, mezinul familiei este "o adevărată lipitoare", cum îi spun cei din jur. Este cel mai răsfăţat şi cel mai iubăreţ dintre toţi. Spune că nu poate sta fără fraţii săi: "Fraţii mei sunt iubirea, sufletul meu! Darius mă ajută cel mai mult, este bun la suflet, dar mă şi ceartă când nu sunt cuminte. Ştefan este mai dur... dar îl iubesc mult şi pe el", spune hotărât Alex. Pe lângă fotbal, pentru că şi el joacă tot ca mijlocaş, îi place foarte mult să deseneze peisaje şi maşini. Vrea să devină la fel de celebru ca Ronaldo şi visează să joace la o echipă din Franţa.

Cea mai mare dorinţă a celor 3 fraţi este să trăiască într-o familie completă! Între timp, îşi pun ghetele de fotbal şi se pregătesc să devină cei mai buni fotbalişti. Sunt caractere atât diferite, dar se completează perfect atât pe terenul de fotbal, cât şi în viaţa de zi cu zi! Deşi nu spun, se iubesc atât de mult încât devin extrem de geloşi când pe unul dintre fraţi îl lovesc fiorii dragostei şi celorlalţi doi li se pare că nu le mai acordă suficientă atenţie.

Împreună sunt puternici şi reuşesc să depăşească toate momentele dificile. Sunt cu zâmbetul pe buze mai mereu, în ciuda situaţiilor grele pe care le-au trăit. Se bucură de zilele în centru, pentru că "aici sunt condiţii foarte bune faţă de ce era acasă".

Nouă ne sunt tare dragi, îi susţinem să îşi urmeze visurile şi încercăm să îi orientăm către echipe de fotbal care fac performanţă!

Click pentru download comunicat

”Toată pictura este un univers!”

 

Are 49 de ani și pictează de când se știe, după cum spune. Domnul Narcis este beneficiar al Centrului de Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița și îi bucură pe cei din jur cu creațiile sale artistice. A decis să își dezvăluie latura artistică față de colegii săi de la centru și față de specialiștii cu care face terapie.

Domnul Narcis a început să se manifeste artistic de când era copil. Povestește amuzat cum i-a zgâriat masa de lemn mamei sale, cu un ac, încercând să redea terenul de tenis de la meciul pe care îl urmărea. Spune râzând că juca Ilie Năstase atunci: ”Am fost urecheat destul de rău de mama. Am încercat să recondiționez masa, când am crescut, dar mama mi-a spus să o las așa, căci este o amintire frumoasă.”. Primul tablou l-a realizat la vârsta de 19 ani, când lucra la Combinatul de Oțeluri Speciale. A realizat o schiță după peisajul ”Iazul”, pe care l-a găsit într-o revistă d-ale bunicului său. A fost ajutat de un prieten pictor să îl finalizeze și în acel moment i-a dat încredere că are înclinație spre pictură. De atunci pictează peisaje, animale și imagini pe care le regăsește în icoane. Este un om foarte credincios și perfecționist, dar le atrage atenția celor din jur că ”perfecțiunea este doar la Dumnezeu”.

Spune că pictura este ”o fereastră deschisă către o altă lume, o lume a copilăriei... Este un bun refugiu! Pictura vorbește despre sufletul omului!”. Cel mai mult îl impresionează picturile spontane ale copiilor, considerând că talentul nativ este cel mai valoros: ”Românul s-a născut artist!”.

Îmbină mai multe imagini în tablourile sale sau respectă în totalitate momentele sfinte imortalizate în icoane. Se teme să dea frâu liber propriei imaginaţii şi preferă să se inspire din alte lucrări artistice care îl impresionează: "Îmi trebuie o sursă de inspiraţie pentru că nu vreau să deformez realitatea!". Cel mai mult pictează atunci când este trist sau are un dezechilibru pe fond afectiv. Pentru domnul Narcis viaţa revine la normal atunci când pictează: "În general, pictura te binedispune!". Îi plac toate culorile, dar preferă verdele turcoaz pentru că îi aminteşte de mare, pe care o vede ca o imensitate, fără limite: "Îmi imaginez că sunt la pupă unui vas şi pot vedea stelele de mare, de pe fundul apei". Atât ne spune despre el, că este "un artist neconvenţional, fără limite".

Personalul de specialitate de la Centrul Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități îl descrie pe domnul Narcis ca fiind "un artist special, un om credincios, foarte curios şi perfecţionist!".

Când vine vorba despre vânzarea tablourilor, artistul este puţin reticent. Spune, însă, că dacă i s-ar oferi bani pentru creaţiile sale, oricât ar fi de mulţi, ar opri "doar cât este pe cuponul de pensie", iar restul i-ar folosi pentru a face un copil fericit: "Eu am avut de toate, nu mă pot plânge. Părinţii mi-au oferit tot ce aveam nevoie, dar sunt atâţia copii care nu au...".

La centrul de zi, personalul a organizat o adevărată expoziţie cu lucrările domnului Narcis, la care au avut acces toţi beneficiarii prezenţi. I-au făcut chiar şi o bucurie muzicală artistului. Un alt beneficiar a cântat la chitară, iar unul dintre reprezentanţii centrului i-a bucurat pe toţi cei din jur cu vocea sa caldă.

Îl felicităm pe domnul Narcis pentru talentul său şi pentru felul în care priveşte viaţa, cu atâta bucurie, dar şi pentru zâmbetele pe care le stârneşte oriunde se află. Prin lucrările sale aduce culori calde în viaţa tuturor celor care îl cunosc. Este un om special!